Denumire populară – Dafin
Denumire stintifiica - Laurus nobilis
Familie botanică – Laminaceae
Origine – Bazinul mediteraneean
Expunere – Direct în soare sau la semiumbra
Sol si udare – dafinul necesita pământ fertil, dar uşor drenabil, dafinul nu este o planta iubitoare de apa, având nevoie de apa mai multa doar in perioada de plantare sau repicare.
Rezistenta la îngheţ – pana la -7°C
Dafinul este un arbust cu frunze mereu verzi, frunze ce se pot folosi pe post de condiment la prepararea mâncărurilor. La noi in tara Dafinul este cultivat ca planta la ghiveci, fiind nevoie pe perioada de iarna sa îl mutam in spatii protejate.
Dafinul suporta foarte bine tăierile in orice perioada a anului, de aceea este si foarte uşor sa îl dirijam spre forma dorita.
Frunzele se culeg in timpul verii de pe ramurile tinere, fiind mai apoi uscate pentru a fi folosite in infuzii. Din frunzele si fructele de Dafin se produce ulei esenţial ce se mai numeşte si unt de dafin.
Uleiul esenţial de dafin sau untul de dafin are proprietăţi antiseptice si stimulatoare, el este folosit ca unguent pentru reumatism si vânătăi .
Infuzia din frunze de Dafin este indicata in laringite, febra, sinuzite, anorexie, depresie, nervozitate, reumatism, răceala si gripa, astm si tuse, indigestii, balonări, nervozitate, etc.